Camera deputatilor a adoptat noi modificări la Codul muncii privind modul în care se stabileste si se efectueaza concediul de odihna.
O schimbare importanta consta in faptul ca perioada de incapacitate temporara de munca nu mai scade durata concediului de odihna anual.
4. La articolul 145, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte în contractul individual de muncă, cu respectarea legii şi a contractelor colective de muncă aplicabile.”
5. La articolul 145, după alineatul (3) se introduc trei noi alineate, alineatele (4) – (6), cu următorul cuprins:
„(4) La stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele
de incapacitate temporară de muncă şi cele aferente concediului de
maternitate, concediului de risc maternal şi concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de activitate prestată.
(5) În situaţia în
care incapacitatea temporară de muncă sau concediul de maternitate,
concediul de risc maternal ori concediul pentru îngrijirea copilului
bolnav a survenit în timpul efectuării concediului de odihnă anual,
acesta se întrerupe urmând ca salariatul să efectueze restul zilelor de
concediu după ce a încetat situaţia de incapacitate temporară de muncă,
de maternitate, de risc maternal ori cea de îngrijire a copilului
bolnav, iar când nu este posibil urmează ca zilele neefectuate să fie
reprogramate.
(6) Salariatul are
dreptul la concediu de odihnă anual şi în situaţia în care incapacitatea
temporară de muncă se menţine, în condiţiile legii, pe întreaga
perioadă a unui an calendaristic, angajatorul fiind obligat să
acorde concediul de odihnă anual într-o perioadă de 18 luni începând cu
anul următor celui în care acesta s-a aflat în concediu medical.”
6. Articolul 146 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 146. – (1) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an.
(2) În cazul în care
salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau
parţial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul
calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul
este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă
de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la
concediul de odihnă anual.
(3) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu