Odata constientizate, aceste erori pot deveni automatisme avantajoase pentru noi in timpul interviurilor dar si dupa finalizarea lor, in procesele de evaluare.
1. Eroarea primei impresii
Se spune ca ne formam impresiile despre cei cu care interactionam in primele… cateva secunde. Cu cat experienta evaluatorului este mai mica in practica interviului, cu atat tendinta de a absolutiza prima impresie va fi mai mare. Consecintele asupra interactiunii si asupra evaluarii sunt negative. Pe baza acestei prime impresii vom cauta mereu sa ne confirmam banuielile/ intuitiile si nu ne vom pastra o minte deschisa si limpede pentru a obtine informatiile de care avem nevoie pentru o evaluare cat mai obiectiv posibila.
2. Efectul de recenta
Memoria ne joaca feste. Ne este mult mai usor sa retinem ultimele cuvinte ale persoanei cu care am discutat, ultimele gesturi, comportamente. Ca evaluatori, riscam sa cadem in capcana impresiilor recente. Fie ca este vorba de o impresie pozitiva, sau de una negativa, daca nu constientizam aceasta tendinta de a absolutiza o ultima impresie evaluarea va avea de suferit. Decizia in evaluare trebuie luata in baza tuturor informatiilor si nu doar a ultimelor impresii.
3. Efectul de contrast
Candidatii perfecti sunt greu de gasit, cateodata imposibil. Dintr-o succesiune de candidati foarte putin potriviti pentru pozitia pentru care recrutam, tendinta va fi ca, prin contrast, sa il alegem pe cel mai putin nepotrivit, raul mai mic. Atata timp cat alegerea aceasta este constienta, lucrurile nu sunt atat de grave. Din pacate insa de multe ori vom face acest lucru fara sa ne dam seama, incercand sa finalizam procesul cat mai repede si uitand de cerintele unei evaluari pertinente si de riscurile pe care ni le asumam daca nu ne este clar de la inceput care sunt plusurile si minusurile unui angajat.
4. Efectul de halou
Sunt foarte periculosi candidatii care isi exacerbeaza o trasatura de caracter. Fie ca este vorba de o atitudine excesiv de prietenoasa, de vorbareata sau, din contra, obositor de agresiva, ne va fi mult mai usor sa absolutizam evaluarea pe baza unei singure trasaturi care, asemenea unui halo, le pune in umbra pe toate celelalte. Cu cat vom constientiza mai repede care este aceasta trasatura care risca sa ne induca in eroare, cu atat vom reusi sa continuam discutia urmarind etapele interviului pe care ni le-am propus anterior.
5. Eroarea tendintei centrale
In situatia in care evaluatorii trebuie sa utilizeze o scala de evaluare impara, tendinta celor cu mai putina experienta va fi sa aleaga in marea majoritate a situatiilor mediana scalei. Vor scapa astfel de grija de a da explicatii si exemple concrete pentru o evaluare in plus sau in minus. Consecinta este ca toti candidatii sunt mai mult sau mai putin la fel, procesul de recrutare nereusind sa filtreze in mod eficient aplicantii cu potential bun de cei nepotriviti.
6. Eroarea similaritatii
Este normal sa ne simtim bine in compania celor care ne seamana sau seamana cu persoanele care ne plac. Inconstient vom avea tendinta sa facem o evaluare mai relaxata candidatilor care dintr-un motiv sau altul ne seamana sau ne aduc aminte de persoane apropiate/ fata de care avem sentimente pozitive. Din momentul in care constientizam acest lucru, solutia pentru a face un interviu echidistant si o evaluare pertinenta este sa fim cu atat mai detaliati in procesul de adunare de informatii si sa sondam cu atat mai mult in adancime toate aspectele cheie ale discutiei.
7. Eroarea stereotipiei
Oamenii corpolenti sunt simpatici, blondele nu sunt prea inteligente, programatorii au un limbaj al lor pe care numai ei il inteleg. Gandim in etichete. Ne este mult mai usor sa gandim plecand de la tipologii, sa incadram oamenii in categorii. Pentru un evaluator, tendinta aceasta este cu atat mai periculoasa. Ea ii va bloca orice proces coerent de adunare de informatii, interviul devenind in acest caz o pierdere eleganta (sau nu) de timp pentru ambele parti. Niciuna dintre “etichetele” pe care le aplicam atat de usor nu ne garanteaza performanta sau lipsa de performanta a candidatului din fata noastra. Un proces coerent de evaluare are insa o sansa mult mai buna in acest sens.
Important este sa fie adunate suficiente date concrete pentru a micsora pe cat posibil orice tendinta de subiectivitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu