Evaluarea candidatilor din timpul proceselor de recrutare are de multe ori de suferit din cauza unor
erori frecvente de interpretare, a unor
obisnuinte de comportament pe care le activam inconstient pentru a ne usura judecata.
Odata constientizate, aceste erori pot deveni automatisme
avantajoase pentru noi in timpul interviurilor dar si
dupa finalizarea lor, in procesele de evaluare.
1. Eroarea primei impresii
Se spune ca ne formam impresiile despre cei cu
care interactionam in primele… cateva secunde. Cu cat experienta
evaluatorului este mai mica in practica interviului, cu atat tendinta de
a
absolutiza prima impresie va fi mai mare.
Consecintele asupra interactiunii si asupra evaluarii sunt
negative.
Pe baza acestei prime impresii vom cauta mereu sa ne confirmam
banuielile/ intuitiile si nu ne vom pastra o minte deschisa si limpede
pentru a obtine informatiile de care avem nevoie pentru o evaluare cat
mai obiectiv posibila.
2. Efectul de recenta
Memoria ne joaca
feste. Ne este mult mai usor sa retinem
ultimele cuvinte ale persoanei cu care am discutat,
ultimele gesturi, comportamente. Ca evaluatori, riscam sa cadem in capcana impresiilor recente. Fie ca este vorba de o impresie
pozitiva, sau de una
negativa,
daca nu constientizam aceasta tendinta de a absolutiza o ultima
impresie evaluarea va avea de suferit. Decizia in evaluare trebuie luata in baza tuturor informatiilor si nu doar a ultimelor impresii.
3. Efectul de contrast
Candidatii perfecti sunt greu de gasit, cateodata imposibil. Dintr-o
succesiune de candidati foarte putin potriviti pentru pozitia pentru
care recrutam, tendinta va fi ca, prin contrast, sa il
alegem pe cel mai putin nepotrivit,
raul mai mic. Atata timp cat alegerea aceasta este constienta,
lucrurile nu sunt atat de grave. Din pacate insa de multe ori vom face
acest lucru fara sa ne dam seama, incercand sa finalizam procesul cat
mai repede si uitand de cerintele unei evaluari pertinente si de
riscurile pe care ni le asumam daca nu ne este clar de la inceput care
sunt plusurile si minusurile unui angajat.
4. Efectul de halou
Sunt foarte periculosi candidatii care isi exacerbeaza o
trasatura de caracter.
Fie ca este vorba de o atitudine excesiv de prietenoasa, de vorbareata
sau, din contra, obositor de agresiva, ne va fi mult mai usor sa
absolutizam evaluarea pe baza unei singure trasaturi care, asemenea unui
halo, le pune in umbra pe toate celelalte. Cu cat vom constientiza mai
repede care este aceasta trasatura care risca sa ne induca in eroare, cu
atat vom reusi sa continuam discutia urmarind etapele interviului pe
care ni le-am propus anterior.
5. Eroarea tendintei centrale
In situatia in care evaluatorii trebuie sa utilizeze o
scala de evaluare impara, tendinta celor cu mai putina experienta va fi sa aleaga in marea majoritate a situatiilor
mediana scalei.
Vor scapa astfel de grija de a da explicatii si exemple concrete pentru
o evaluare in plus sau in minus. Consecinta este ca toti candidatii
sunt mai mult sau mai putin la fel, procesul de recrutare nereusind sa
filtreze in mod eficient aplicantii cu potential bun de cei nepotriviti.
6. Eroarea similaritatii
Este normal sa ne simtim bine in compania celor care
ne seamana sau seamana cu persoanele care
ne plac. Inconstient vom avea tendinta sa facem o
evaluare mai relaxata
candidatilor care dintr-un motiv sau altul ne seamana sau ne aduc
aminte de persoane apropiate/ fata de care avem sentimente pozitive. Din
momentul in care constientizam acest lucru, solutia pentru a face un
interviu echidistant si o evaluare pertinenta este sa fim cu atat mai
detaliati in procesul de adunare de informatii si sa sondam cu atat mai
mult in adancime toate aspectele cheie ale discutiei.
7. Eroarea stereotipiei
Oamenii corpolenti sunt simpatici, blondele nu sunt prea inteligente,
programatorii au un limbaj al lor pe care numai ei il inteleg. Gandim
in
etichete. Ne este mult mai usor sa gandim plecand de la
tipologii, sa incadram oamenii in
categorii.
Pentru un evaluator, tendinta aceasta este cu atat mai periculoasa. Ea
ii va bloca orice proces coerent de adunare de informatii, interviul
devenind in acest caz o pierdere eleganta (sau nu) de timp pentru ambele
parti. Niciuna dintre “etichetele” pe care le aplicam atat de usor nu
ne garanteaza performanta sau lipsa de performanta a candidatului din
fata noastra. Un proces coerent de evaluare are insa o sansa mult mai
buna in acest sens.
Important este sa fie adunate
suficiente date concrete pentru a micsora pe cat posibil orice tendinta
de subiectivitate.